Amintiri cutremuratoare

Meg pornise dis-de-dimineata prin padure , privind visatoare frunzele copacilor ce incepeau sa capete nuante ruginii.
Tivul lung al rochiei se murdarise putin , lucru ce indica faptul ca vrajitoarea parcursese pe jos un drum destul de lung.Cu toate acestea , in afara tivului prafuit , restul rochiei isi pastrase paloare , albul ei stralucind sub razele magaietoare ale inceputului bland de toamna.
Ajunsa in fata unui turn ce stapanea zarea prin maretia sa si intunecimea pietrelor din care era cladit , Mg isi trecu domol mana prin parul argintiu , abservandus-i cu atentie o suvita matasoasa.Un suspin adanc ii scapa "tinerei" vrajitoare printre buzele cojite , semn ca pletele aurii de demult ii lipseau.

Din spatele fetei aparu si Sarah,plina de mizerie,si cu mult noroi pe fata..

-Sarah ?Ce e cu tine aici ?!Si de ce arati tocmai in halul asta ?intreba Meg uimita de aparitia fetei.

-Ah..Meg...M-am pierdut in urma unei excursii intre munti..Si asta fusese ideea lui fratimiu...si acum,iata-ma aici..

-Excursie ?!Tocmai aici ?!Nu va e teama de spectrele din jur ?intreba Meg uimita.Offf , lasa ... nu conteaza !Vezi turnul de acolo ?Poti face o vraja sa ajungem inauntru ?Nu exista nici o intrare ...

-Pai..Eu stiu,dar fratemiu tot prost ramane..
Sarah facu o miscare din maini si cele 2 se aflara in turn..

Meg nu paru deloc uimita de puterile lui Sarah , asa ca deindata ce se vazu inauntru , incepu sa cotrbaie prin jur ...